Comisia Europeană a dat publicităţii un document referitor la aplicarea reglementărilor din domeniul ajutorului de stat în cazul schemelor guvernamentale de garantare ce acoperă riscurile aferente datoriilor bancare emise după data de 30 iunie 2010 (versiunea în limba engleză)
Document:
Dupa izbucnirea violentă a crizei financiare globale, în toamna anului 2008, Comisia a emis o Comunicare (‘Comunicarea privind sectorul bancar’) care furnizează îndrumări clare privind criteriile de compatibilitate ale garanţiilor guvernamentale care acoperă datoriile băncilor, acordate fie în baza unei scheme naţionale, sau ca ajutor ad hoc, cu cerinţele art. 107 (3) (b) TFUE. Comunicarea privind sectorul bancar a subliniat pericolul pe care îl pot reprezenta efectele distorsionante ale garanţiilor asupra concurenţei dintre bănci şi a precizat natura temporară a admisibilităţii unor astfel de măsuri de ajutor. Mai mult, Comunicarea stipulează că acest tip de garanţii pot fi justificate doar ca un raspuns de urgenţă la presiunile fără precedent asupra pieţelor financiare şi doar atâta timp cât aceste circumstanţe excepţionale există.
Autorizarea a fost condiţionată de respectarea unui număr de cerinţe specifice, incluzând: a) un scop limitat în timp al schemelor, implicând necesitatea de a obţine o nouă aprobare din partea Comisiei o dată la şase luni, în baza unei analize privind existenţa, în continuare, a justificării schemei şi potenţialul de corectare a evoluţiei funcţionării pieţelor financiare şi b) o remuneraţie adecvată a guvernului de către instituţiile beneficiare, care să se apropie cât mai mult posibil de ceea ce ar putea fi considerat preţul pieţei.
Atât Comunicarea privind sectorul bancar, cât şi instrucţiunile ulterioare au stabilit o distincţie între băncile fundamental sănătoase, ale căror dificultăţi îşi au originile exclusiv în condiţiile generale de piaţă deosebit de nefavorabile, şi alte bănci pentru care criza a scos la lumină şi a exacerbat slăbiciuni structurale din modelul lor de afaceri, precizând că cele din urma vor trebui să treacă printr-o restructurare viitoare.
în baza acestor criterii, care au fost rafinate de-a lungul timpului şi completate cu o formulă de calcul a retribuţiei aferente garanţiei recomandată de Banca Centrală Europeană, Comisia a aprobat şi prelungit scheme de garanţii în 19 State Membre şi a adoptat un număr de decizii privind garanţiile care au fost notificate individual, în afara unei scheme.
Ca şi consecinţă a politicii de intervenţie, limitarea severă a finanţării băncilor, care a avut loc în toamna lui 2008, ar putea fi depăşită destul de repede. Deşi condiţiile de piaţă de pe pieţele financiare din UE nu au ajuns încă la normal, marjele pe piaţa emisiunilor de obligaţiuni au scăzut în mod considerabil şi accesul la finanţare nu mai reprezintă o problemă sistematică şi generalizată.
în a doua jumătate a anului 2009, această îmbunătăţire, împreună cu indicatorii de stabilitate şi primele semne de redresare de pe pieţele financiare şi din economiile Statelor Membre au declanşat, în mare, o discuţie privind dezvoltarea unei strategii privind renunţarea treptată la măsurile temporare, excepţionale, de ajutor de stat în favoarea băncilor. Obiectivul renunţării treptate ar fi promovarea revenirii la o piaţă care funcţionează în mod normal şi facilitarea consolidării finanţelor publice, asigurând în acelaşi timp stabilitatea financiară în ceea ce încă reprezintă o situaţie precară, având în vedere fragilitatea încă existentă a procesului de redresare, aşa cum a fost acesta ilustrat de actualele tulburări privind pieţele de obligaţiuni suverane.
Consiliul ECOFIN din data de 2 decembrie 2009 a concluzionat asupra necesităţii de a elabora o strategie în vederea renunţării la măsurile de sprijin care ar trebui să fie transparente şi corect coordonate între Statele Membre, în vederea evitării efectelor negative de propagare, care iau în calcul circumstanţele specifice ce variază în diferitele State Membre. Concluzia prezentată în acest document a stabilit faptul că, în principiu, procesul de renunţare privind diferitele forme de asistenţă acordată băncilor ar trebui să înceapă cu diminuarea acelor scheme de garanţii guvernamentale care încurajează ieşirea din criză a băncilor sănătoase şi îndeamnă celelalte bănci să îşi remedieze punctele slabe.